Despre mine

Fotografia mea
Stam si ne intrebam cine suntem,cine sunteti?Un zambet in noapte ce asteapta dragoste,un sarut cumplit ce se sfasie umilit,o dulce imbratisare,un cuvant rostit ,un suflet umilit?Depinde doar cum ne privesti cand te citim... Totul ar fi trebui sa se termine din clipa cand viata noastra a inceput. Nu vrem sa dramatizam, dar viata poate fi complicata chair daca noi nu incercam sa o facem astfel. Tot ce incercam pare un cliseu ieftin, de altfel nu e nimic de contrazis tot ceea ce ni s-a intamplat poate fi catalogat astfel. Dar va vom relata asta prin povestile altora, a celor in care ne regasim in majoritatea cazurilor, macar o data-n viata unii dintre noi.

marți, 1 februarie 2011

Am privit copila inocenta de o frumusete timida, iar ochi ei umezi m-au induretat. Nu am crezut ca un copil poate fi mai nefericit. Bunica ei a crescut-o intre-un spirt crestin astfel ca era un copil bun care impartea mereu cu altii fiind mereu preocupata de bucuria celor din jurul ei. Dar bunica ei singura persoana care a apreciat-o si a crezut in ea s-a stins prea devreme, faca ca macar sa vada cat de puternica a crescut si ce frunoasa a devenit copila ei.
Nu si-a cunoscut tatal, desi i-a ramas o singura amintire despre el, povestita de altii, aceea ca nu si-a dorit-o ca fiica. Maica-sa imbatranita prea devreme s-a cufundat in munca si a uitat de valorile familiei. Fara mese in familie, fara brad de Craciun, colinde sau cozonac, fara plus-uri doar cateva figurine in forma de animale din cauciuc si cateva papusi capatate fara par. Primea zilnic bataie de la fratii ei. Jignita si neapreciata a crezut ca va gasi cateva zambete  un pahar de iubire alaturi de prieteni de joaca. Insa si acestia o considerau sub nivelul lor, radeau de ea si  o bateau.

Incet s-a retras in lumea ei timida unde nu avea nimic ori pe nimeni care sa o nedreptateasca sau sa o raneasca. Ea nu stia ca fiecare copil reprezinta un zambet.
la