podul cu ingeri se clatina la adierea vantului
ei stiu cat de frumosi suntem
cu nostalgie sadim in noi clipe veritabile de fericire
suntem amintiri, pahare de iubire

Bunele moravuri si valorile familiei s-au pierdut o data cu asa-zisa modernizare a civilizatiei. Imaginea conteaza si spunem ca avem orgoliu.. suntem norocosi daca reusim sa pastram aparenta asupra bunului mers al lucrurilor - avem pretentii. Sinceritatea devine dusmanul tau intr-o lume creata pe o baza de minciuni.                    

O  sa ajungi sa te opresti pentru ca nu stii ce mai vrei, unde o sa ajungi, cu cine sa mergi mai departe. Nu stii ce sa faci, dar te intrepti catre religie, unde aceea  entitate iti descopera tot binele din lume si iti spune sa ierti, iti reaminteste valorile vieti si te lasa sa alegi.
Nu stii cine e de partea ta si cine nu pentru ca cei care ar trebui sa te iubeasca neconditionat si sa aibe incredere in tine sunt dezamagiti pentru alegerile pe care le-ai facut. Iar cei care o data te numeau prieten drag acum sunt langa tine doar pentru ei.
Nu inteleg partea asta cu iubirea. Chiar avem nevoie de un pahar de iubire ea? Egoiesti de noi.

Am ascultat-o, in speranta ca ii va fi mai usor sa treaca peste nefericirea ei. Dar in scurt timp am realizat ca modul in care si-a relatat povestea m-a ajutat pe mine. Doua cappucino la pret de unu, un pachet de tigari incomplet facut pe jumatate, un dar micut si timpul insuficient au transformat doua staine, pret de cateva clipe, in doua persoana deosebite.

Totul a inceput cu ceva timp in urma de momentul prezent dar efectele au intarziat suficient incat sa se resimta prea tare pentru o singura persoana. E simpul, prima data a cautat fericirea un pahar de iubire intr-un loc nepotrivit, ceea ce se poate cataloga drept greseala. Suntem oameni gresim, nu putem schimba trecutul  trebuie doar sa-l  acceptam. Apoi, a avut de ales, se spune ca alegerile ne definesc personalitatea indiferent daca nu faci ce-a mai buna alegere.

Uneori sacrificam tot ceea ce avem din egoism, iar cand e prea tarziu, realizezi ca ai facut greseala vietii tale.

Am privit copila inocenta de o frumusete timida, iar ochi ei umezi m-au induretat. Nu am crezut ca un copil poate fi mai nefericit. Bunica ei a crescut-o intre-un spirt crestin astfel ca era un copil bun care impartea mereu cu altii fiind mereu preocupata de bucuria celor din jurul ei. Dar bunica ei singura persoana care a apreciat-o si a crezut in ea s-a stins prea devreme, faca ca macar sa vada cat de puternica a crescut si ce frunoasa a devenit copila ei.

Nu si-a cunoscut tatal, desi i-a ramas o singura amintire despre el, povestita de altii, aceea ca nu si-a dorit-o ca fiica. Maica-sa imbatranita prea devreme s-a cufundat in munca si a uitat de valorile familiei. Fara mese in familie, fara brad de Craciun, colinde sau cozonac, fara plus-uri doar cateva figurine in forma de animale din cauciuc si cateva papusi capatate fara par. Primea zilnic bataie de la fratii ei. Jignita si neapreciata a crezut ca va gasi cateva zambete  un pahar de iubire alaturi de prieteni de joaca. Insa si acestia o considerau sub nivelul lor, radeau de ea si  o bateau.

Incet s-a retras in lumea ei timida unde nu avea nimic ori pe nimeni care sa o nedreptateasca sau sa o raneasca. Ea nu stia ca fiecare copil reprezinta un zambet.